Trecutul meu. Totul era sa-l tin minte.Eu l-am uitat.Am uitat cum era sa-mi amintesc razele soarelui ce-mi luminau chipul si iarba umeda din poienita.
Inainte o curte mica, azi o prapastie in care amintirile nu-si mai au locul.Acum este clipa cand deschizand paginile vietii mele ,voi renaste.
Murisem.Imi aduc aminte doar ca goneam cu 100 km/h cand am vazut negru in fata ochilor.De ce trebuie sa-mi aduc aminte doar raul din viata mea.Ca orice fiinta moarta, nu ma mai puteam misca . Eram prinsa in fierataniile masini .Auzeam insa destul de bine ca e grav , nu sunt sanse si mai important de retinut imi dadeam inca seama ce se intampla in jurul meu, dar nu puteam realiza nimic.
Acum , trecutul meu e doar o parte intunecata , toate amintirile colorate s-au transformat intr-un desen alb negru.Acum stau in acelasi loc unde stateam odata si ma intreb cand voi fii din nou o persoana normala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu