Soapte de toamna

  E o zi de noiembrie friguroasa.Ea priveste pe geam gandindu-se la el.O lacrima ii curge incet pe obrazul cald si imbujorat.Ochii ei devin de un albastru cald ca marea albastra si limpede si inima ii bate din ce in ce mai tare .Incearca sa inteleaga de ce simte acel sentiment ca si cum i-ar strapunge inima..Era 17 noiembrie .Era frig si o armonie monotona.Isi trage jacheta ,si porneste spre biblioteca municipala pentru a-si prezenta cartea .
  Gata ajunsa ,incepe a-si prezenta cartea .
  " Era frig. Eram pe o banca pustie,trista deoarece nu mai stiam ce e increderea in mine ,ce e iubirea.In timp ce suspinam langa mine se aseaza un baiat cu o privire de inger cu un zambet luminos si stralucitor si cu o voce calda imi sopteste : Buna! : .Imi ridic privirea spre el  cu ochii inlacrimati confuza il privesc dar,cobor privirea ma ridic si plec plangand spre casa.Ajunsa acasa,ma retrag in camera mea fara a ezita imi deschid jurnalul si scriu.:Mi-e greu fara el,el nu mai este.Cum as putea sterge toate amintirile?Cum pot sa fac sa nu ma mai gandesc la el.Trebuie sa-mi revin,dar nu pot.Nu pot sa privesc pe altcineva,stiind ca el a fost si va fii in continuare iubirea mea.Inlacrimata,adorm usor cu gandul intunecat si rosie in obraji.
  Dimineata,ma duc inapoi in parc unde am fost si ieri,pentru a putea medita si uita de tot,in speranta ca ma pot relaxa.In timp ce faceam cateva poze langa mine apare acelasi baiat de ieri.
    -Buna,eu sunt Ionut.
    -Buna.
    -As dori sa-ti aflu numele.
    -Cred ca e mai bine sa plec.
    -Nu stai,te rog! Scuza-ma ca am fost cam obraznic dar de ieri ma gandesc la tine.Nu inteleg de ce te feresti de mine.
   -Nu sunt pregatita de conversatii,vreau doar sa fiu singura.
   -Vreau sa-ti fiu alaturi,cred ca-mi placi.
   -Nu,nu e bine,te rog nu vreau sa-ti ranesc sentimentele dar, nu e bine .
   -Uite acesta este numarul meu,cand crezi ca vei avea nevoie de cineva sa-ti fie alaturi sa-ti simta durerea te rog nu ezita sa ma cauti.
   Se ridica trist si pleaca.
   -Ma numesc Ioana.Ma ridic si eu si pasesc incet in directia opusa,pe o alee goala acoperita cu un covor imens de frunze,indepartundu-ma incet.
  Ajunsa acasa,ma pun sa fac dus. Apa calda curge pe trupul meu rece incalzindu-mi sufletul.Plangeam,dar stropii de apa imi stergeau lacrimile si in mintea mea numa amintiri triste se aflau.
  Pasesc usor spre dormitor,cand deodata dau de biletul lui Ionut.
    -Alo ,Ionut?
    -Da. Raspunde mirat
    -Sunt eu .. Ioana.
    -Buna Ioana.S-a intamplat ceva?
    -Nu.Putem sa ne intalnim mai tarziu.
    -Desigur.La 7 in parc e bine ?
    -Da
    -Ciao Ioana.
    -Ciao.
  Respir incet gandindu-ma daca e bine ceea ce fac.E ora 7. Ma imbrac si pornesc spre parcul gol .Ajunsa acolo ,Ionut astepta nerabdator pe banca.
   -Buna Ioana.
    -Buna.
    -Ia loc te rog.
    -Ionut,sper sa nu ma intelegi gresit .Nu te cunosc indeajuns,dar esti singura persoana pe care o mai am in prezent.Poate te intrebi ce sa intamplat cu mine,de ce sunt in acest loc in fiecare zi. Acum 2 ani pe 12 iunie am venit sa fac o sedinta foto in acest loc.In acea zi a aparut Bogdan,baiatul de care m-am indragostit pe loc.Privirea lui senina,usor palida,ochii lui care ma faceau sa-mi pierd mintile,zambetul lui dulce,iar soaptele lui calde ,si caldura din sufletul lui atunci cand m-a luat in brate pentru prima oara ,am simtit un fior care avea sa nu se mai termine.Am inceput sa ma indragostesc de el .Era ceva ce nu-ti puteai imagina a fost dragoste la prima vedere.Zilele nu se mai terminau cand eram alaturi de el.Am trait o poveste de dragoste pe care altii nu o traiesc  si nu o simt.Intr-o zi  ,era 9 octombrie era o zi destul de rece.Bogdan m-a dus in parc s-a asezat langa mine m-a luat de mana si cu lacrimi in ochi mi-a spus.:Ioana trebuie sa ne despartim: In clipa aceea am inceput sa izbucnesc in plans.A scos o batista si mi-a sters lacrimile.Nu mi-a spus nimic doar s-a ridicat si a plecat cu ochii inlacrima lasandu-mi un mesaj pe telefon ." Iubirea este ca o batista,ea iti va sterge lacrimile de fiecare data lacrimile si tristetea,imbratisarea mea iti va tine de cald,iar sarutul meu sa nu-l uiti niciodata.Te iubesc Ioana." Nu intelegeam de ce trebuie sa se termine asa.
   Ajunsa acasa,ma pun trista in pat imi aprind televizorul incercand a-mi mai atrage atentia.Dar atentia mi-a fost atrasa de telefonul care suna insistent.Raspund intr`un final.
   -Alo.
   -Ioana?
   -Da eu sunt.Cu cine vorbesc?
   -Sunt mama lui Bogdan.
   Vocea ei era tremurata ,si plangea in disperare.
    -Bogdan e bine ?S-a intamplat ceva?
    -Ioana,Bogdan a avut un accident de masina.
   Cad jos,tipand si plangand fara suflare.
    Fug spre spital,inebunita alerg pentru a-l gasi.Receptionista mi-a spus ca este interzis sa-l vad. Imi suna telefonul.Era mesaj de la Bogdan.Imposibil .
    Era trimis cu 2 ore inainte de a se intampla accidentul.
     "Am invatat sa iubesc ,chiar daca doare,Tu mi-ai schimbat viata,mi-ai luminat sufletul,m-ai facut sa uit ce-i tristetea,sa cunosc doar fericirea.M-ai invatat atunci cand ma doare sa strang din dinti pentru ca maine va fi soare.Te iubesc si te rog nu uita zambetul si caldura calda . Bogdan".Am inceput sa plang ,cand la mine a venit o asistenta pentru a-mi spune ca Bogdan a murit acum 10 minute.Din acel moment lumea s-a prabusit .
   -Ioana....
   Plangeam ,iar Ionut m-a cuprins tare in brate si mi-a soptit"Fii tare ,el te priveste si e fericit ca sunt alaturi de tine.".
  
                   Va urma si continuarea . :D